Nu scriu pentru alții. Scriu pentru mine. Scrisul e un mod de a gândi mai lent, mai profund.

Scrisul ca oglindă

Când scriu, văd gândurile mele. Nu cele pe care cred că le am, ci cele pe care le am cu adevărat. E o diferență. Mintea minte. Scrisul nu.

De ce acum?

Pentru că am început să uit prea multe. Idei bune, pierdute. Lecții învățate, uitate. Promisiuni făcute mie însumi, neglijate.

Acest blog e un depozit. Nu unul ordonat — viața nu e ordonată. Dar unul sincer.

Ce sper să găsesc

Nu știi ce știi până nu îl scrii. Sper să descopăr lucruri despre mine pe care nu le știu încă.

“Nu scriem pentru a spune ce știm, ci pentru a descoperi ce gândim.”